100 de zile de război în Ucraina. Conflictul care remodelează Europa. Ce urmează
Dacă derulăm timpul până la 23 februarie, cu o zi înainte ca Rusia să lanseze invazia totală a Ucrainei, am putea fi tentați să credem că zilele președintelui ucrainean Volodimir Zelenski în funcție erau numărate.
La urma urmei, armata Rusiei o depășea pe cea a Ucrainei cu aproximativ zece la unu. Moscova se bucura de un avantaj dublu față de Kiev în ceea ce privește forțele terestre, iar puterea înarmată nuclear avea de zece ori mai multe avioane și de cinci ori mai multe vehicule blindate de luptă decât vecinul său.
Războiul din Ucraina continuă de mai bine de 3 luni
Un președinte rus vizibil furios, Vladimir Putin, apăruse la televiziune cu câteva zile înainte, ținând un monolog istoric incoerent care arăta clar că nu se aștepta la nimic altceva decât la o schimbare de regim la Kiev.
Rusia intervine, după ce Turcia a lansat amenințări la adresa Siriei. Ce i-a transmis Moscova lui Erdogan
Liderul de la Kremlin părea să parieze că Zelenski va fugi din capitala sa, la fel cum președintele Afganistanului, susținut de SUA, părăsise Kabulul cu doar câteva luni mai devreme, și că indignarea occidentală se va diminua, deși cu durerea temporară a unor noi sancțiuni.
100 de zile mai târziu, orice planuri pe care Putin le-ar fi avut pentru o paradă a victoriei la Kiev sunt suspendate pe termen nelimitat. Moralul ucrainenilor nu s-a prăbușit.
Trupele ucrainene, echipate cu armament antitanc modern livrat de SUA și aliații săi, au devastat coloanele blindate rusești; rachetele ucrainene au scufundat crucișătorul cu rachete ghidate Moskva, mândria Flotei rusești din Marea Neagră; iar avioanele ucrainene au rămas în aer, împotriva sorții.
La sfârșitul lunii martie, armata rusă a început să își retragă trupele lovite din jurul capitalei ucrainene, susținând că și-au mutat atenția către regiunea Donbas, în estul țării, care a fost capturată. La trei luni de la invazia sa, Rusia nu mai pare să aibă ca obiectiv un război scurt și victorios în Ucraina – și nici nu pare să fie capabilă să realizeze unul.
Problema cu pronosticurile
Înseamnă asta că Rusia pierde? Este tentant să iei un moment al situației într-o anumită zi și să tragi concluzii generale.
Ucrainenii au reușit să ucidă generali ruși într-un ritm uimitor; Moscova a fost forțată să își reorganizeze comandamentul militar după dezordinea inițială; iar pierderile rusești, oricât de evazive ar fi cifrele oficiale, sunt șocant de mari.
Citește și: Volodimir Zelenski își plânge poporul: ”Este iadul, mor 100 de compatrioţi pe zi în estul Ucrainei”
Principala direcție de efort a Rusiei se află acum în regiunea Donbas, unde lucrurile s-au instalat într-un război de uzură. Luptele recente s-au concentrat în jurul Severodonețk, un oraș industrial în care forțele ucrainene dețin ultima fărâmă din estul regiunii Lugansk.
Trupele ucrainene au cedat cea mai mare parte din Severodonețk rușilor. Căderea orașului va fi o pierdere simbolică, dar una care, potrivit analiștilor militari, scutește forțele ucrainene de acolo de un asediu prelungit – și probabil perdant -.
„Kievul ar fi putut să angajeze mai multe rezerve și resurse pentru apărarea Severodonețk, iar eșecul său de a face acest lucru a atras critici”, a declarat Institutul pentru Studiul Războiului, cu sediul în SUA, într-o analiză recentă.
„Atât decizia de a evita să angajeze mai multe resurse pentru salvarea Severodonețk, cât și decizia de a se retrage din această zonă au fost strategice, oricât de dureroase.
Ucraina trebuie să își folosească resursele mai limitate și să se concentreze pe recâștigarea terenului critic, mai degrabă decât pe apărarea unui teren al cărui control nu va determina rezultatul războiului sau condițiile pentru reluarea războiului.”
Pe fondul ofensivei asupra Severodonețk, Oleksandr Motuzianyk, purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării, a declarat că forțele rusești „încearcă acum să încercuiască trupele noastre din regiunile Donețk și Lugansk” și se regrupează pentru a lansa o ofensivă în direcția Sloviansk, un oraș strategic care s-ar putea să se prefigure ca fiind centrul următoarei bătălii cruciale.
Bătăliile din estul Ucrainei se desfășoară pe un teren mult mai deschis decât în mediul urban mai dens din jurul Kievului. Acest lucru explică urgența cu care ucrainenii au solicitat armament mai greu – în special sisteme de artilerie care pot lovi ținte la distanțe mai mari – din partea SUA și a aliaților săi.
Kievul a rezistat eroic, datorită SUA și aliaților care au trimis sisteme de rachete și armament
Președintele Joe Biden a anunțat miercuri că SUA vor trimite sisteme de rachete mai avansate, inclusiv sisteme de rachete de artilerie de mare mobilitate, cu muniții care pot lansa rachete la aproximativ 49 de mile, o rază de acțiune mult mai mare decât tot ceea ce a fost trimis Ucrainei până în prezent.
Este o veste binevenită pentru Kiev, dar ofensiva Rusiei în est se desfășoară în timp ce atenția presei internaționale asupra Ucrainei se retrage oarecum de pe prima pagină a ziarelor.
Și este posibil ca Putin să se bazeze pe acest lucru, poate conștient de faptul că costurile ridicate ale energiei și creșterea prețurilor de consum – ambele fiind exacerbate de războiul din Ucraina – sunt mai susceptibile de a concentra opinia publică (și de a determina rezultatele alegerilor) în Statele Unite și în alte părți, scriu jurnaliștii CNN.
De asemenea, este posibil ca Putin să se bazeze pe durata scurtă a atenției diplomatice. Acesta este același lider rus care și-a dublat sprijinul pentru președintele sirian Bashar al-Assad în 2015, după ce Damascul a suferit o serie de înfrângeri.
Acest război – care intră acum în al 12-lea an – a continuat chiar și în timp ce atenția lumii s-a mutat spre Ucraina.
Zelenski, simbolul rezistenței în Ucraina
Din acest punct de vedere, Zelenski a fost unul dintre cele mai mari atuuri ale Ucrainei în războiul informațional. El a făcut o serie de apariții virtuale în fața parlamentelor din întreaga lume, amintindu-le în același timp altor lideri mondiali care ar putea fi înclinați să-l liniștească pe Putin, făcând presiuni pentru ca Ucraina să cedeze teritorii, că poporul ucrainean, nu el, este cel care trebuie să decidă rezultatele.
În aparițiile lui Zelenski alături de soldații și civilii ucraineni răniți, liderul ucrainean își face selfie-uri și proiectează un stil de conducere cald, uman și foarte popular. Acest lucru contrastează cu singura vizită publică a liderului rus la un spital militar: Putin, într-un halat de laborator alb supradimensionat, s-a întâlnit cu soldații și ofițerii răniți care stăteau țepeni, în poziție de atenție, în fața comandantului lor șef.
Dar Putin, care a pus capăt oricărei opoziții politice interne și care controlează efectiv undele radio ale țării sale, nu se confruntă cu aceeași presiune internă ca Zelenski.
Nikolai Patrușev, șeful Consiliului de Securitate al lui Putin, a declarat în remarci recente că forțele rusești nu „urmăresc termene limită” în Ucraina, sugerând că Putin are un calendar mult mai deschis pentru războiul său din Ucraina. Ucrainenii, în schimb, se tem că s-ar putea instala oboseala internațională, determinând comunitatea internațională să preseze guvernul lor să facă concesii lui Putin.
„Voi aveți ceasurile, dar noi avem timpul”. Această zicală, atribuită uneori unui luptător taliban capturat, a rezumat dilema Americii în lupta din războiul din Afganistan, o recunoaștere cu părere de rău a faptului că insurgenții operau pe orizonturi politice și termene diferite și că insurgenții trebuiau doar să reziste mai mult – nu să învingă – armata americană superioară din punct de vedere tehnologic.
Pentru a reface această frază, factorul decisiv în Ucraina ar putea fi cine are timp: Un dictator rus care probabil va păstra puterea până la moarte sau poporul ucrainean care luptă pentru supraviețuirea națională.